joi, 26 ianuarie 2012

Prin nameti

Nu stiu la voi cum a fost, dar la mine astazi a fost o adevarata aventura pana la munca. Alergat prin viscol sa prind masina pana la metrou, stat la o coada luuunga de masini (pe B-dul Brancoveanu), coborat la metrou, ajuns la Pipera...Si, ce sa vezi, puzderie de oameni, in jur de vreo suta (si, credeti-ma, nu exagerez) asteptand masina care nu mai venea. Cu viscolul in fata si inghetata din cap pana-n picioare, incercam sa ma gandesc la faptul ca nu, nu sunt in ger, ci la adapost la caldura...Dupa ceva timp de asteptat, vine masina...Si ghiciti ce...Tot puhoiul s-a repezit spre ea, si cu chiu cu vai am incaput in ea. M-am intalnit si cu o colega, si saraca nu reusea sa se urce, insa nu i-am dat drumul, nu am vrut. Nu mi se parea normal sa mai inghete. Intr-un final, un baiat s-a dus mai in fata si am reusit sa ii fac loc si ei. Nici nu stiti ce fericita am fost ca am reusit:) Toate bune, insa nu se mai inchidea usa (ceva nu o lasa, sincer nici acum nu stiu ce). Ideea e ca, un baiat a incercat de mai multe ori sa inchida usa cu mainile si intr-un final a reusit:d  So...Chiar am avut o zi de pomina...Ce as mai avea de adaugat? Imi place cand ninge usor, domol, molcom. Dar, nu iubesc viscolul, nametii, gerul, gheata...
Si, mai este si maine o zi...Sper ca, macar maine masina sa circule normal (din 10 in 10 minute). Nu de alta, dar nu-mi place sa intarzii, si mai ales sa inghet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu