Leapsa de la Crin

Asa cum i-am promis domnisoarei Crin voi onora, in sfarsit, leapsa. Este chiar draguta, daca stau bine si analizez...Sa vedem: review 2010.
Amintire din 2010: Continnua sa crezi cu adevarat in visele tale, pentru ca ele chiar se vor indeplini:)
Invatatura din 2010: Viata este o lupta continnua. Cateodata unele schimbari radicale sunt chiar prielnice in viata noastra...Si, odata cu ele viata capata un nou sens.
Dorinta indeplinita din 2010: Dupa lungi cautari mi-am gasit jumatatea:) Acel om care ma completeaza perfect!
Zi din 2010: 21 noiembrie - ziua in care destinul mi-a zambit:)
Petrecere din 2010: Team building-ul de la Breaza, alaturi de colegii de la PA. Un loc in care m-am simtit extraordinar de bine: am ras, am cantat, am dansat si am fost sus, la cruce, la Monumentul Eroilor care au cazut in primul razboi mondial.
Cadou din 2010: un trenulet ce calatoreste si tutuie sub bradul frumos impodobit:)
Persoana pe care ai întâlnit-o în 2010: Cristi - iubirea mea.
Compliment din 2010: Sunt fff multe complimente, insa unul imi merge fix la suflet: "Esti mai mult decat ceea ce am cautat...Esti totul pentru mine".
Accesoriu din 2010: Un Sony Ericsson W705 extrem de dragut!
Vis (nocturn) din 2010: Un vis premonitoriu in care l-am visat pe EL, cu fix doua luni inainte ca noi sa ne deschidem ochii si sufletul pentru a ne putea observa. De atunci, totul e istorie...De fapt, nu. Un vis frumos, devenit realitate.

Momente...

Breaza - un loc incantator

Week-end-ul trecut a fost de vis... Am fost in team building la Breaza, alaturi de colegii de la munca. O echipa de oameni frumosi, care stiu sa se distreze! Astfel, vineri in jurul orei 12:00 ne-am luat catelul si purcelul si am zburat spre Breaza:) Pe drum am cantat, ne-am fotografiat....Sincer, nici nu stiu cand am ajuns la pensiunea vila verde. Cert este ca, imediat ce am coborat din autocar, ne-am dat seama ca am nimerit intr-un loc tare frumos. De vis as putea spune. Aer curat, cer albastru, pensiunea arata tare bine, in curte gazon proaspat, o fantana arteziana...Un loc ce-ti incanta privirea imediat.

Ce am facut 2 zile? Am vizitat cam tot ce se putea vizita. Am urcat pe munte pana la cruce - monumentul eroilor cazuti in primul razboi mondial...Drumul a fost destul de anevoios si de salbatic, as putea spune. Aveam senzatia la fiecare pas, ca poate sari un animal fioros printre ierburile inalte, extrem de tepoase. O senzatie pe care, pana acum nu am mai intalnit-o. Ma simteam un om mic in comparatie cu natura...Am urcat si coborat pante abrupte, prin padure, unde solul era umed si acoperit de frunze, iar picioarele se incapatanau sa alunece in toate directiile...Nesiguranta, imbinata cu dorinta de a reusi, si sa urci cat mai sus...Sa nu te lasi doborat de fortele proprii...Am trait o experienta de vis:)

Ce sa mai zic si de faptul ca, in drumul nostru am gasit macese si mure, pe care le-am devorat ca niste copii:)...In momentul in care am vazut crucea, dar mai ales, cerul albastru am simtit ca am ajuns pe un alt taram...Era din basm...Natura in ansamblu parea pictata...De sus, se putea observa Breaza in ansamblu, amestecata cu natura...Un peisaj, care pe mine m-a incarcat sufleteste enorm...

Mai vreau drumetii pe munte:)