Momente...

Breaza - un loc incantator

Week-end-ul trecut a fost de vis... Am fost in team building la Breaza, alaturi de colegii de la munca. O echipa de oameni frumosi, care stiu sa se distreze! Astfel, vineri in jurul orei 12:00 ne-am luat catelul si purcelul si am zburat spre Breaza:) Pe drum am cantat, ne-am fotografiat....Sincer, nici nu stiu cand am ajuns la pensiunea vila verde. Cert este ca, imediat ce am coborat din autocar, ne-am dat seama ca am nimerit intr-un loc tare frumos. De vis as putea spune. Aer curat, cer albastru, pensiunea arata tare bine, in curte gazon proaspat, o fantana arteziana...Un loc ce-ti incanta privirea imediat.

Ce am facut 2 zile? Am vizitat cam tot ce se putea vizita. Am urcat pe munte pana la cruce - monumentul eroilor cazuti in primul razboi mondial...Drumul a fost destul de anevoios si de salbatic, as putea spune. Aveam senzatia la fiecare pas, ca poate sari un animal fioros printre ierburile inalte, extrem de tepoase. O senzatie pe care, pana acum nu am mai intalnit-o. Ma simteam un om mic in comparatie cu natura...Am urcat si coborat pante abrupte, prin padure, unde solul era umed si acoperit de frunze, iar picioarele se incapatanau sa alunece in toate directiile...Nesiguranta, imbinata cu dorinta de a reusi, si sa urci cat mai sus...Sa nu te lasi doborat de fortele proprii...Am trait o experienta de vis:)

Ce sa mai zic si de faptul ca, in drumul nostru am gasit macese si mure, pe care le-am devorat ca niste copii:)...In momentul in care am vazut crucea, dar mai ales, cerul albastru am simtit ca am ajuns pe un alt taram...Era din basm...Natura in ansamblu parea pictata...De sus, se putea observa Breaza in ansamblu, amestecata cu natura...Un peisaj, care pe mine m-a incarcat sufleteste enorm...

Mai vreau drumetii pe munte:)

Momentul meu de liniste

Muntele - iubirea mea...

Baile Olanesti in mai

Iata ce ma binedispune pe mine intr-o zi innorata sau ploioasa. Peisajele si amintirile pe care le-am trait vizitand diferite colturi din tarisoara asta numita Romania, ma incarca de optimism si viata. Astazi vorbim de Baile Olanesti, un loc plin de verdeata si izvoare la tot pasul.

Las imaginile sa vorbeasca de la sine...

Te-am visat...Mai ramane sa apari:)

Am adormit tarziu, undeva in jurul orei 12:00, dar pot sa spun ca m-am trezit mai fresh ca niciodata. Si asta se datoreaza visului pe care si acum il memorez in minte...Se facea ca plecam undeva, un grup de mai multe persoane...Nu stiu exact locatia, era insa o zona de munte...Aglomerata, ca de obicei. Am facut un popas, iar din spate vine El, un baiat dragut, inalt, ce mi-a zambit si mi-a spus ca este un fraier, ca trebuia demult sa-mi spuna ca ma iubeste si ca vrea sa fim impreuna. M-a luat de mana si ne-am intins pe iarba. Intre timp si-a dat jos ochelarii, iar in momentul ala am amutit...Avea niste ochi angelici, erau deschisi la culoare, undeva intre un albastru si verde, o minunatie, nu alta...Iar fata si parul, doamne..Deci arata superb, iar glasul molcom, cald, si zambetul m-au cuceit pe loc...(inainte de partea asta au mai fost cateva episoade in care ne-am urmarit cu privirea). M-a imbratisat si strans puternic in brate, dupa care am avut parte de cel mai pasional sarut...Nu-mi venea sa cred...Si..din acel sarut, m-am trezit cu un zambet tamp pe fata. DA. EL EXISTA! Trebuie doar sa il gasesc si sa ma gaseasca...Sau...Poate EL este mai aproape de mine decat as fi crezut...

Trei Brazi

Cuvintele sunt de prisos...