duminică, 26 septembrie 2010

Baile Olanesti in mai

Iata ce ma binedispune pe mine intr-o zi innorata sau ploioasa. Peisajele si amintirile pe care le-am trait vizitand diferite colturi din tarisoara asta numita Romania, ma incarca de optimism si viata. Astazi vorbim de Baile Olanesti, un loc plin de verdeata si izvoare la tot pasul.

Las imaginile sa vorbeasca de la sine...






Publicat de la
Etichete: , , , , , , ,

6 comentarii:

  1. Anonim26 septembrie 2010 la 12:37

    Avem o tara atat de frumoasa numai ca [la cata prostie exista]..nu stim sa o exploatam..

    RăspundețiȘtergere
  2. .✿*E LENA*✿. 26 septembrie 2010 la 22:35

    Bună dimineaţa scumpa mea!
    Mi-e dor de Băile Olăneşti,
    nu am mai fost din 2005.
    Să ai o săptămână frumoasă!
    Te pup şi îmbrăţişez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pifuneata26 septembrie 2010 la 22:52

    Din pacate sa e...Stii cum se spune: Romania este o tara frumoasa, pacat ca este locuita!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pifuneata26 septembrie 2010 la 23:30

    Buna dimineata Elena! Pai da o fuga repede, cat mai este vremea frumoasa! Te imbratisez cu drag. O saptamana frumoasa draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  5. QED27 septembrie 2010 la 08:31

    Buna seara, Pifuneata. Trebuie sa-ti povestesc candva experientele mele pe la Olanesti si c-am ajuns sa cunosc drumurile dificile care urca si se detaseaza de statiunea in sine. Am locul meu pe unde ma opresc, mananc zmeura si apoi pornesc in cautarea copacului rasturnat. Apoi, cand ajung la un anumit foisor ma opresc sa mananc ceva si sa beau apa si pornesc sa cobor catre statiune prin alta parte ca sa nu ma plictisesc. Apoi merg la o bisereica neagra, de-o mareata frumusete, ma plimb pana la izvorul 24 si mai departe. Nici macar o singura picatura din apa aceea cu gust imposibil n-am gustat, dar ma duc pentru liniste, pentru toiagul care ma ajuta sa urc acolo unde locul este prea abrubt. Am atat de multe poze de care uitasem pana acum cand mi-ai amintit tu ce frumos este acolo vara, dar si toamna, prin octombrie. O sa postez candva niste poze la mine, ca sa te incante si pe tine, cum ma incanta pe mine aceste peisaje ale tale.

    RăspundețiȘtergere
  6. Pifuneata27 septembrie 2010 la 08:46

    Ma bucur ca imaginile astea ti-au adus aminte de ceea ce ai trait tu! Abia astept si pozele tale...

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)