duminică, 26 septembrie 2010
Intrebari fara raspuns
Ma uit in jurul meu si vad oameni buni, frumosi la suflet si chip, ce sunt tristi, suparati, dezamagiti, neintelesi...Si stau si ma intreb: "de ce oamenii blanzi ajung prada unui destin nefast?". Tind sa cred ca de multe ori soarta, ori destinul nu tine cu bunatatea sufletului. In ziua de azi, este foarte greu sa dai peste oameni, in adevaratul sens al cuvantului. Si aici ma refer la acei oameni, care te sprijina si-ti alina sufletul in cele mai grele momente din viata. Pentru ca, da, viata nu este intotdeauna roz bonbon. Si, cumva te ridici, asemenea Pasarii Phoenix din propria cenusa...Si mergi inainte cu speranta ca, intr-o zi viata iti va oferi exact ceea ce ai nevoie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Mai nou asa e..fara masca de ''nesuferit'' nu reusesti sa faci nimic..pt k daca esti bun esti luat de prost[teorie testata].. :|
RăspundețiȘtergereDar tutullah...Din pacate asa este. Insa eu merg pe premisa ca daca faci bine, la un moment dat vei primi bine. Si chiar asa este, sa stii!
RăspundețiȘtergereDraga mea, oamenii au uitat sa mai fie oameni. Au uitat sa se comporte ca atare si se observa doar goana nebuna dupa cat mai mult, o continua vanatoare, un continuu concurs: cine are mai mult, cine poate mai mult sa dea in cap celuilalt ca sa aiba mai mult. Trist, dar adevarat. Si, da, oamenii care refuza sa traiasca asa(atat de putini) sunt catalogati ca prea slabi, prea perfecti pentru o lume atat de imperfecta.
RăspundețiȘtergere