Steaua

Aseara am gasit o stea. Am luat-o in mana dreapta si am fixat-o cu privirea. Stralucirea ei mi s-a intiparit pe retina. Era atat de frumoasa, perfecta, reala si extrem de albastra...Niciodata nu am mai vazut ceva mai frumos. Imaginati-va ca ati vedea un soi de cristal albastru ce emana, in stanga si-n dreapta lumina, sclipire, oglindire...Parea incarcata cu energie...Sclipirile-i albastre parca m-au hipnotizat pe loc. Timpul s-a oprit pret de o secunda, si-n minte mi-au aparut fragmente din trecut, vise, trairi, sperante, planuri ce nu s-au concretizat niciodata. "Niciodata pana acum!" Si-n clipa aceea, din gandul acela puternic, am scapat steaua pe asfalt...Si s-a imprastiat in milioane de cioburi si sclipiri albastre...O lacrima in coltul ochiului stang si regretul ca am pierdut cel mai de pret obiect pe care il aveam, m-a facut vinovata...Cu el au pierit vise, trairi, amintiri...o viata ce parea perfecta.